English
Este mult shake în corpul meu, multă viața care așteaptă să se nască. Bazinul meu tremură tare. Fiecare copil în trecere îmi lasă un semn, o amprentă, o dorință, o deschidere, un neajuns, ceva ce nu poate fi redus în cuvinte deoarece
Sunt cosmos-ul în expansiune. Sunt vibrație și ritm. Sunt viața și moartea
Pentru o clipă care pare fi eternă.
Toate mamele sunt în mine.
Nu eu sunt, ci forța pură, puterea și descărcarea.
Împing, împing, împing.
Orice se întâmplă, mă traversează.
Sunt golul, sunt cuibul, sunt în transă și în prezent.
Sunt deschiderea și închiderea.
Sunt haosul și moartea.
Sunt incapabilă să am grijă de copiii mei.
Mama, unde ești?
Mintea mea este ca aceea a copilului meu nou-născut. Simțurile mele sunt foarte active.
Mângâi ușor ușor pielea mea, viscerele mele tăiate care dor. Sunt un corp care naște un alt corp.
Sunt dragoste și durere. Orice atingere este încăptușată, memorată, codată, păstrată în țesuturile noastre comune. Cum te ating spune cum am fost atinsă. Dialogul cu tine este de la corp la corp și emoția se construiește din felul în care te îngrijesc.
Mamă, mamifer, mamă simbioză, simbioză, mama viață.
Te observ, intru în pielea ta și devin corpul tău, înainte că orice alt discurs să te încăptușeze, să te reglementeze. Devin pământul care te conține. Sunt oxigenul si pământul.
La fiecare 26 de secunde pământul se scutură. Simt impulsul prin oase, mușchi, prin fascie, prin piele. Impulsul se extinde în corp, uneori se blochează. Mișcarea îmi ascute percepția.
Simt cum limba se mișcă în gură: limba hrană, limba decenzurare, limba decenzurarea corpului.
Simt mirosul, simțul arhaic, organul fricii. El ne ajuta sa știm de cine ne putem apropia și de cine trebuie să ne îndepărtăm. Mama, tu ai redevenit copilă când m-aveai în burtă că să mă protejezi, așa și eu am involuat, am devenit mintea și corpul copilului meu.
Mama suport, mama oscilație pulsație, vibrație, mama care se transformă în ceilalți.
Vreau să mă mișc, vreau să simt plăcerea kinestezică de a fi corp, ca o descătușare primară a energiilor.
Simt că te pot cunoaște mai bine prin ceea ce tu faci, copilul meu…am sentimentul că emoțiile atunci explodează, apoi se liniștesc. Experimentez ca tine împingerea, aruncarea, trântirea. Te văd și simt ce simți și tu.
Devenim împreună, prin corporalitatea ta, materie fizică, emoțională și mentală: ruptă, modelată, scuturată, comprimată, mângâiată, întinsă, epuizată.
Putem să urlăm? Putem să ne bușim de acest pământ și de ceilalți că să scoatem curajul- [cor habeo]- inima din noi?
Cine suntem noi?
În burta mamei, eram una cu mama. Acum eu – devenită mamă, trăiesc o simbioză și apoi o separare de tine, copilul meu.
Mama, cred că acum sunt pregătită.
Sunt mai multe corpuri.
Am devenit arborele.
M-am înrădăcinat în pământ, mama.
Si v-am întrupat pe toți: voi, mama și tata, voi, copiii mei și voi toți-ceilalți din mine.
