English
Am petrecut acest spectacol împreună cu fiica mea și a fost o experiență fenomenală. Spun că am petrecut pentru că l-am simțit ca pe o trecere, am trecut din firesc în excepțional deoarece am avut ocazia să împart uterul cu fiica mea, să fim împreună în burta mamei mele, să ne îmbrățișăm și să ne facem declarații de iubire. Spectacolul este gândit ca o rețea, un loc de întâlnire pentru simțuri și emoții. Mi-a plăcut faptul că deși am fost cu copilul, deci în rolul de mamă, ne-am oferit una alteia spațiu, am fost independente una de alta. Ea a dansat încercând să imite protagonistele, eu am plâns când toate au ridicat-o pe una dintre ele. Acea ridicare a reprezentat pentru mine o eliberare, ca atunci când am realizat că nu sunt singură, că am susținerea unui grup, așa cum adesea oamenii „tăi” te țin pe umerii lor, chiar dacă îi doare. Este un spectacol care oferă privitorului libertate de mișcare și asta mi se pare foarte important la un spectacol de dans, să poți să îți simți corpul și limitele lui.
Iuliana D
_______________________
Mulțumesc pentru acest spectacol, care a fost o experiență inedită pentru mine! Însăși ideea de instalație mi-a plăcut mult, faptul că am avut acces la mai multe zone, fiecare cu vibe-ul și semnificația ei. Protagonistele aveau personalități diferite și stiluri diferite de a se manifesta în fața publicului și cu toate acestea (sau poate că tocmai de aceea :), au generat o poveste foarte coerenta și bine închegată.
M-am regăsit în multe dintre ipostazele de acolo, m-am revăzut în relația cu copiii mei mici cândva, cu copiii mei mari acum, dar și cu mine ca femeie-copil.
A fost fain ca ne puteam mișca prin spațiu și mai ales momentul final, când am avut propriul performance. Chiar am simțit nevoia în timpul spectacolului să mă implic, sa dansez alături de ele, așa că biletelele de la final au fost bine venite. O senzație foarte pregnanta pe tot parcursul spectacolului a fost aceea de ceva foarte intim și personal, deși erau atât de mulți oameni acolo!
Ana-Maria C
_______________________
Cred că pot spune aici faptul că sunt recunoscătoare vouă pentru m-am simțit într-un cadru safe și am mers într-un plan profund cât să-mi iau lecții despre relația cu mama mea. Parca am putut traduce parte dintre emoțiile unei mame sau ale mamei mele, am creat mai multa empatie pentru ele și pentru ea și automat o apropiere mai mare. Simt că experiență mi-a adus, de asemenea o ușurare în ceea ce înseamnă să fii mama și confirmarea că nu e nevoie de perfecțiune în acest rol.
Cami T
_______________________
Pentru mine, tot acest proiect a fost foarte personal încă de la bun început, în primul rând pentru ca motherhoodul e o temă care mă interesează și despre care scriu. Așa că am lasat acest proiect să locuiască în mine în multe feluri. Înainte să merg la performance-ul final moving [m]others, am fost la unul din workshopurile organizate de Valentina la Areal. Am participat împreuna cu mama, care între timp a murit și – faptul ca am dansat împreună în acest proiect, a căpătat valențe foarte importante după moartea ei, a fost vindecator, ca un ritual de desparțire.
Performance-ul final m-a impresionat în multe feluri, de la modul cum era gândit, ca o experiență în care erau implicate toate simțurile, la liberatatea care ți se oferea ca spctator de a sta oriunde și a face ce vrei. E foarte placut, relaxant sau necesar sa te poți pozitiona oriunde în aventura mamiciei. Dansul/dansurile au avut asupra mea un efect cathartic. Am vazut acolo greutățile pe care le-am avut ca mama, bucuria, tandrețea, tristețile și mai ales trecerea nebunească de la o stare la alta și de la o emoție la alta. Într-un fel subtil, dar foarte adânc, cred că acest proiect m-a ajutat sa mă înțeleg mai bine și ca mama și ca fiica și să vindec ce era de vindecat. Am desăvârșit aceasta vindecare, petrecandu-mi cateva minute la sfârșitul performance-ului în imensul uter în care mi-am spus tot ce cred eu ca as fi avut nevoie sa mi se spună când eram în uterul mamei.
Mulțumesc din suflet întregii echipe care a reusit să capteze energiile materne din jur și să le dea o formă vindecatoare și eliberatoare.
Rucsandra P
_______________________
Pentru mine, moving [m]others a fost despre a fi condusă de o mamă către experiența acestui performance participativ. moving [m]others a început cu o explorare tactilă care m-a făcut să reflectez la copilăria mea din 1990 versus a fiicei mele, care se întâmplă în prezent, la informațiile de atunci vs cele de acum, la cum lucruri precum alăptatul și felul în care muști te configurează ca individ. Odată ajunși în spațiul de spectacol, invitația de a mă așeza oriunde doresc și faptul că mă pot muta să încerc alte perspective, mi-a oferit ocazia să văd totul 3D și să merg spre acele detalii care mă atrăgeau și care mișcau ceva în mine. De la rebeliunea de fiica, la tensiunile, provocarile și sentimentele de nebunie cărora nu le dăm grai în mod normal ca mame, la furia și blândețea pe care le trăim în relații apropiate ca mame, fiice și birthing partners, moving [m]others a fost o experienta viscerala de întâlnire cu sinele, de a fi însoțită în experiența de a fi mamă și de a simți universalitatea trăirilor în călătoria de a fi mama. Ar mai fi ceva care pentru mine a fost foarte moving: a fost un moment în care Alexandra era ridicată sus pe peretele sălii de celelalte mothers, iar Silvia s-a cuibărit la pieptul Valentinei, în timp ce Valentina o ținea în brațe. Pentru mine a fost un moment foarte puternic, care a ramas cu mine, că m-am gandit la felul în care și eu ca fiică adultă a mamei mele mă cuibăresc încă la pieptul ei și încă mă ține mama în brațe ca pe un copil mic.
Teodora B,
_______________________
Moving [m]others este un performance colectiv care aduce pentru spectator povești personale despre maternitate, spuse pentru a emoționa, pentru a stârni memoria timpurie și pentru a îmblânzi modul în care privim maternitatea. Scenografia este construită în jurul universului matern: mâncarea și lutul prin care sunt trezite simțurile; desenele – ca spațiu de joacă și exprimare; uterul – ca loc de reflecție si transpunere în timp; scena deschisă spectatorului, în care nu există bariere corporale între spectatori și performeri, așa cum mama rămîne, de foarte multe ori, fără spațiu personal.
Spațiul construit m-a ajutat să retrăiesc senzații din copilărie, să fiu curioasă să explorez memoria corporală și să accept mai ușor că maternitatea este un drum care merge doar înainte. De multe ori căutăm să aflăm cum eram în copilărie și vrem sa înțelegem legătura maternă, fără a ne imagina că aceste răspunsuri se află în corpul nostru. Uităm că „Primele experiențe cu lumea sunt concrete” (Bernard Aucouturier, citat folosit în cadrul exercițiului asupra simțurilor), ceea ce ne ajută să păstrăm în corp amintiri timpurii care ne formează ca adulți și pe care creierul nu este încă pregătit să le înregistreze.
Performance-ul este emoționant prin amestecarea gesturilor copilului cu experiențele mamei. Universul moving [m]others se crează din memoria nașterii, a îmbrățișărilor disperate, a grimaselor, a replicilor repetate obsesiv, din răbufniri, extaz, trageri întinse la maxim și mai ales suportul “others”.
În această formă performativă, în care spectatorul este în interiorul scenografiei, martor al tensiunilor interioare, moving [m]others devine un spațiu al libertății, în care corpul este invitat să se deschidă, să exploreze și să comunice cu alte corpuri.
Laura B
_______________________
Un început prietenos care te invită și te introduce în lumea simțurilor și nu numai. Scurta plimbare cu Valentina aduce pe lângă zâmbet pe buze, un body awareness rapid care te conectează cu propriul corp dar și cu ideea de motherhood, copil, fizicalităti abordate în [m]others – Valentina vorbește, de exemplu, despre mișcări „ciudate” cu picioarele, le încercam și noi pe repede înainte, ne amuzam, despre expresii faciale, despre „no make-up”, despre conectare cu alte corpuri cu curiozitate de copil. Mai ales asta descopăr în primul duet al Alexandrei și al Mădălinei, pe care îl observ de foarte aproape. Un fel de a atinge, de a lucra cu corpul celuilalt, fluid și altfel în care tălpile ating fața, degetele de la picioare sunt băgate în gura, părțile intime sunt și ele acolo, „tratate” ca orice altă parte a corpului, atinse fară semnificație, pur și simplu din curgerea mișcărilor. etc., ca niște copii care se mișcă împreună fără reperele „normelor” sociale. Se întâmplă multe lucruri în spațiu și îmi este să greu să prind tot și să investesc aceeași atenție, așa că de cele mai multe ori aleg. Momentul care m-a emoționat tare e cel în care toate fetele și femeile se leagă și dezleagă, se susțin, se trag și împing. M-a dus cu gândul la mame, la maica-mea, la greutăți și lupta, la ce înseamnă femeie și mamă și cum ele fac tot ce e omenește posibil să țină totul împreună, să facă lucrurile să se miște, oricât de dificil ar fi. Din punct de vedere al intensității emoționale, momentul de grup a fost cel mai puternic. Interesant vocabularul de mișcare apoi în solo-uri/duete etc. Tot ce mă ducea cu gândul la copii, la niste corpuri care nu se supun unor reguli sau unor tehnici învățate. Îmi amintesc momentul Alexandrei mișcare+text în care și modul în care livra textul, tot la niste copii zănateci delicioși mă ducea. Mi-a plăcut că performance-ul s-a încheiat cu deschiderea din nou către public. A rotunjit experiență spectatorilor. Oamenii au nevoie de joacă și de contexte în care să se exprime. Eu vă stiu, știu cine e mamă, știu cine nu e, știu cine e fiica etc. și am privit și prin filtrul acesta. De exemplu, când o priveam pe Alexandra solo, aveam senzația că o văd pe Indie, când Valentina a luat-o în brațe pe Silvia, m-a bușit plânsul, că am văzut relația mamă – fiică acolo. Și pentru că de curând am cunoscut-o pe Maia, fata Dianei, am căutat-o prin spatiu și mi-a lipsit :)). Am dat cu ochii însă de alta fetiță care a dansat non stop, într-un colt, pe perne. Asta mi se pare tare, cu copii prezenți, poate și fară, felul în care e setat spațiul performativ invită la o prezență relaxată, la schimbarea locului și la alegeri. Pentru că am ales, am și pierdut :)), de exemplu, deși primisem o hartă la început și explicații, am ratat zona uterului, iar dacă nu era Madalina care să-mi spună la final când deja oamenii își făceau de cap, dansau și desenau, n-aș fi intrat la Loredana. Ah, și plastelina de la început! I fell în love with it. Și muzica m-a mișcat efectiv de la jumătate încolo mai ales.
Mihaela D.
_______________________
Mi s-a părut o reprezentare extrem de fidelă a ‘mămiciei’, o integrare a simțurilor, emoțiilor pe care cu siguranță toate le-am simțit pe pielea noastră. De data asta, am participat parcă la propriul spectacol. Am rămas agățată în unele momente, mai ales cel cu ‘lanțul uman’ care m-au dus mult în spate, am râs, am plâns, m-am speriat, m-am zburlit… Daca ar fi să abordez pragmatic, cred că s-a făcut dreptate mămiciei. 🙂 Copilului i-au plăcut fructele și limba scoasă.
Oana
_______________________
Spectacolul moving [m]others este un spectacol puternic și complex, cu o abordare corporală specială și directă a unei teme ce este mereu prezentă în viața noastră socială și personală și care mereu implică un corp, o poveste diferită și foarte multă emoție. Acestea sunt expuse pe scenă de către artistele implicate într-un mod simplu și organic, cu multă forță fizică și expresivitate și emoție. Un alt plus al acestui spectacol este dispunerea publicului în spațiul performativ, oarecum aleator – adică nu este aranjat într-un anume fel, creând astfel o instalație performativă din care face parte și publicul, el fiind asimilat în interiorul spectacolului într-un mod discret și fin. Spectacolul este o experiență senzorială puternică și plăcută, prin intermediul prezenței artistelor și a celorlaltor elemente cum ar fi abordarea dispunerii publicului, fondului sonor care este muzica electronică live și urmărește foarte organic ceea ce se întâmplă pe scenă, luminilor care creează o atmosfera generală specială.
Cătălina G
_______________________
A rămas cu mine și în mine instalația voastră. M-a impresionat mult cum ați pus în scenă modul profund organic și atât de personal în care maternitatea e trăită și cum se desface continuu ca un fractal! Cum aceleași mișcări, făcute de persoane diferite, transmiteau mesaje diferite și cum uneori, mișcări foarte diferite transmiteau trăiri similare. M-am gândit la un moment dat că mi-ar plăcea mult să fac parte din instalația voastră:) dar că nu stiu dacă aș putea fi vreodată atât de curajoasă ca voi. Mulțumesc din nou!
Monica A
_______________________
Un proiect Indie Box. Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
