ORAȘUL
Iau orașul ca un un transformator psihedelic al conștiinței, parcurgându-l cu ochii închiși, sprijinită uneori de Alexandra. Un oraș, care se manifestă ca straturi de realitate, unde oamenii nu își mai găsesc loc și pace, unde corpurile acționează contrar convențiilor.
Pornesc din sunet, cel mai aleatoriu element aidoma personalității noastre.
După 5 minute de exercițiu de ascultare într-o zonă foarte zgomotoasă din oraș, vreau o pauză – dacă stau fară să acționez, doar pauză, simt că revine concentrarea și parcă sunetele încep să se diversifice. Care sunet îmi atrage atenția?
Traversez orașul presărat de stimuli, corpul meu des compulsiv, ridicol, paradoxal, este o mărturie sonoră, spațială a unor relații: eu cu trăirile mele, eu cu acțiunile inconștiente, eu cu spațiul sonor, eu cu spațiul vizual.
Traversez orașul și las ca asocierile interne să mă miște, creând imagini interne și un flow al emoțiilor.
Mă confrunt cu o libertate îngrădită unui corp, care în spațiul public este un semn reglementat. Inspir și expir sentimente opuse, excitare și teamă, nefiind ajutată de simțul vizual. Trupul meu, incubator de sensuri multiple, se mișcă în relație cu locuri diferite și în funcție de context, creează alte realității.