English
JURNALUL CORPULUI #1
Iubesc Dante și Homer, și scriu într-o limbă a corpului pe care foarte puțini știu s-o citească. Am sosit de departe și rădăcinile mele matriarhale au căutat imediat cuibul.
Sunt o căutătoare a adevărurilor și le găsesc îngropate în corp. Foarte des ele se metaformozează în tezaure. Ascult trupurile, textura lor cu mâinile și cu ochii care formează un sistem perceptiv foarte exact.
Am devenit moașă acestor persoane, întâlnite pentru prima dată, împărtășind sentimentul mamelor când își alintă pruncii în brațe. Un rol atipic în lume, unde corpul respiră din ce în ce mai puțin și nu mai trăiește. Unde persoane înmagazinează trăirile celoralți într-o alienare la infinit, unde dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să îți înfăptuiești o mască. Iar eu, moașă în primul rând a propriei mele ființe, mă hrănesc din creativitate și artă. De aceea dansez.
Acum voi inventa o limbă, după ce luni întregi mi-am mâncat-o.
A trebuit să ascult, să simt respirația cum îmi schimbă poziția oaselor, când am emis primele sunete din burtă, din intestine. Sunetele acelea vibrează și acum prin mine și au fost atunci preluate și duse mai departe decât m-aș fi așteptat. Doar atunci se liniștește aceea parte din mine, despre care toți vorbesc, dar care este ultima a fi ascultată.
Puteți să ii dați numele pe care îl doriți.
