English
Lumenesc și INDIEBOX, prin proiectul MIND MOVING țes un cadru diferit de exprimare și conectare pentru pacienții spitalelor de psihiatrie Voila din Câmpina și Eftimie Diamandescu din Bălăceanca, folosind metode alternative terapeutice, precum fotografia terapeutică.
Se spune că o fotografie valorează cât o mie de cuvinte. Dincolo de ea se află o poveste, o intenție, o emoție, ce așteaptă să fie descoperită. Pentru pacienți cu siguranță fotografia devine un catalizator prin care comunicarea trece de limitările cuvintelor, iar aceștia pot găsi o punte prin care se pot conecta cu sine, ceilalți și lumea exterioară. Mai mult de atât, folosind un mediu creativ și liber, în care aceștia decid ce vor să fotografieze și cum, hrănesc sentimentul de împuternicire și cresc încrederea în sine.
Fotografia Terapeutică este o metodă structurată, ghidată, cu intervenția creativă a fotografiei pentru a produce imagini pentru explorarea realității interioare și exterioare cu rezultate clar definite pentru participant. (Neil Gibson, 2018). În cazul acestei metode, nu sunt necesare cunoștințe de tehnică fotografică sau aparate profesioniste. Din contră, explorarea liberă și intuitivă este încurajată pe deplin.
Deseori, în contextul secțiilor de psihiatrie, limbajul verbal este extrem de dificil sau este prezentă o temere în a împărtăși aspecte intime legate de viața personală (emoții, trăiri, amintiri). Apelând la dialogul vizual susținut de imagini, ne oferă accesul în lumea interioară a pacienților pentru a putea veni în sprijinul acestora, înțelegând mai bine nevoile lor. De exemplu, atunci când lucrează cu imagini printate și aleg un cadru care le transmite „liniște”, putem înțelege că este una dintre nevoile din prezent care dorește să fie hrănită. Sau putem observa înclinația unui pacient de a fotografia elemente ce simbolizează ideea de „împreună”, revelând nevoia de apartenență a acestuia.
Fiecare fotografie făcută de un pacient este unică și, totodată, reprezintă un autoportret, iar interpretarea pe care acesta o oferă asupra imaginii este relevantă pentru povestea personală și aduce la suprafață conținutul interior, aspecte care uneori pot fi dificil de exprimat în cuvinte. De asemenea, libertatea deplină în alegerea cadrelor pe care le fotografiază încurajează construirea unei versiuni personale a realității, și reușește să contribuie la reducerea conflictelor interioare sau a sentimentului de neputință.
Sub ghidajul facilitatorului de fotografie terapeutică, pacienții celor două spitale, au avut ocazia să privească mediul în care să aflau din alte perspective, identificând ce anume le place sau ce îi face să se simtă bine, în felul acesta descoperind resurse la care pot apela pentru a crește starea de bine. Prin explorarea simbolică, pacienții reușeau să se apropie de ei înșiși prin proiecțiile pe care le făceau asupra imaginilor, reușind să abordeze anumite emoții sau subiecte fără a le judeca sau reprima.
Totodată, fotografia le-a oferit posibilitatea de a se juca cu diferite roluri – fotograf/creator sau model/subiect, momente în care pacienții puteau colabora pentru a transpune ideile lor în imagini. În majoritatea cazurilor, fie că au lucrat în perechi sau în grupul mare, această activitate a avut un impact semnificativ, toți fiind implicați și contribuind la generarea unei creații comune. Pe măsură ce explorau, propuneau tot mai multe idei, se simțeau bine observând că inițiativele lor deveneau realitate și ceilalți erau participativi. Lucru care i-a încurajat și le-a dat încredere în propriile puteri.
Fotografia terapeutică, cu abordarea sa liberă și creativă, deschide o poartă către universul interior unic al fiecărui individ și conturează prin imagini acest tărâm, oferind posibilitatea de a dobândi o mai bună înțelegere a sinelui, cât și resurse pentru viitor.
Articol scris de Ema Alexandrescu în cadrul proiectului mind-moving.
