English
Te salut corp, te salut minte,
Această scrisoare m-a prins într-o perioadă foarte ciudată. M-am gândit mult la ce aș putea să împărtășesc cu tine și nu găsesc prea multe lucruri luminoase. Așa că o să îți scriu sincer, despre experiența mea din această perioadă, poate o să te regăsești și tu în ea.
Nu știu cum pe tine, dar pe mine m-a afectat extraordinar pandemia. Eram în momentul în care toată munca pe care am depus-o până la acel moment se așeza ca un puzzle și îmi deschidea noi și noi uși. Priveam cu nerăbdare și curaj la planurile pe care le aveam și simțeam că dacă o să muncesc în continuare, rezultatele vor fi din ce în ce mai bune. O logică simpă și de nedărâmat, care părea că funcționează până s-a oprit tot. M-am trezit atât de vulnerabilă dintr-o dată și incapabilă să accept situația în care eram.
Mai întâi nu am putut să dansez deloc. Nu puteam să asociez sufrageria cu un loc potrivit pentru dans. Eram în casa mea, unde e bine, cald și prietenos, dar nu puteam să mișc un deget. Mă simțeam blocată, legată, de parcă niciodată nu am știut să mă mișc. Nu găseam motive pentru asta. Nu ma stârnea nimic. Eram suparată pe tot ce am ratat. Incapabilă de a mă concentra pe un singur task.
Simțeam că nu meritam să mi se întâmple mie așa ceva. Informatiile care mă înconjurau erau nesigure, se contraziceau mereu. Nu mai știam în ce să cred. Senzația de ”nu mai știu în ce să cred” este înfricoșătoare. Nu mai știam de unde pornește sau de unde ar trebui să pornească dansul. Nu mai găseam sens, iar mutarea lui în online mi-a stârnit un al doilea val de furie. Nu înțelegem cum oamenii pot să creeze, să se adapteze și să dansez în continuare. Ce îi mișca? Disperarea, foamea, negarea sau dorința sinceră de expresie? Apoi am găsit nume la ceea ce simțeam. Era o senzație pe care am mai trait-o la aceeași intensitate. Doliu.Și am decis să o tratez ca atare. Încă sunt acolo, nu pot să spun că am trecut peste. Orice început cu aparent potențial are un gust ușor amar, care îmi amintește de instabilitatea situației. Au apărut tot felul de întrebari.
La ce și cui îi este util dansul? Cine mai are nevoie de artiști? Sunt artist? Ar trebui să mai lupt pentru plăcerea mea sau să mă dau batută?
Între timp am mai dansat și am simțit cum mi se potolește o foame de care nu mi-am dat seama initial și care venea din altă parte nu din stomac.
Tu cum ești?
Te salut corp, te salut minte.
În 2021, mai mulți coregrafi au povestit și au trimis mai departe colegilor lor întrebări despre corp, pandemie și locul/sensul dansului pentru ei, sub forma unor scrisori anonime.
Fiecare scrisoare a servit drept inspirație pentru un ilustrator, în crearea unei animații augmentate, pe parcursul atelierelor DANSTOPIC din primăvară, călătorie ghidată de Skeptic Dog Animation și Interfața Umană.
Animația Scrisorii #8 a fost creată de Bogdan Crivoi și poate fi descoperită prin aplicația Artivive.
Google Play: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.artivive
Apple Store:
https://itunes.apple.com/us/app/artivive/id1188737494?mt=8
