English
Draga scriitorule,
M-am bucurat sa vad ca mai exista oameni care scriu scrisori. Dar m-a speriat gandul ca voi fi si eu in locul tau. Din delicatete nu voi comenta lucrurile pe care mi le-ai spus. Cunosc senzatia de regret dupa ce ai trimis ganduri, dorinta de a sterge, ajusta. Asa ca mai bine voi trece sub tacere si poate chiar uitare ceea ce mi-ai impartasit si voi simti la urmatoarea intalnire dupa licarul din ochii tai daca este cazul sa imi amintesc.
Simt cum m-am impregnat un pic cu limbajul tau poetico-epistolar, dar, fie si asa, sa continuam.
Ai vrea sa iti descriu in detaliu cum ar arata lumea ideala a dansului pentru mine. Aici trag un pic frana de mana, pentru ca nu stiu daca in lumea dansului ma aflu de fapt. Poate in lumea spectacolului, in lumea posibilitatilor de fel de fel si, uneori, intr-o lume tacuta si dilatata in care plonjez via corp. Pare ca exista un dans croit special pentru mine, cu buzunare cusute in care sa incapa si alte chestii.
De altfel, pare ca dansul si-a intors deja spre mine fateta lui ideala. Deduc uneori ca unii au nimerit alte fatete, dar n-am ce face in privinta asta. Stiu ca in utopii si in ideal ar fi cazul sa fie loc pentru toata lumea si, uite, ma ingrijoreaza un pic ca sunt ok cu inegalitatea. Stiu pe cineva care ar zambi pe sub mustata citind asta, dar nu stiu daca esti tu aceea/acela.
Ma intrebi ce e mai important pentru mine decat dansul si apoi continui cu „in ce crezi?”. Uite, daca tii neaparat sa iti fac o marturisire, o sa iti spun ca cred in Dumnezeu, mai exact in Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Si, desi asta ar trebui sa fie suficient de pentru o viata, pare ca este mai important pentru mine sa fiu pe scena/in studio, sa creez lucruri si sa imi trosnesc incheieturile. Sa zicem ca e felul meu de a fi partasa la lume, de a fi cu oamenii. Nu prea stiu cum e sa iesi la suc cu un prieten, pentru mine prietenii sunt cei cu care lucrez, atata timp cat lucrez. Pare poate chiar putin cinic, dar te asigur ca e multa iubire acolo, in bucuria de a fi impreuna facand ceva ce e dincolo de noi. In dans, iata. Poate aici apare latura mea religioasa, poate asa eram religioasa inainte de a fi propriu- zis religioasa- in ideea ca relatia mea cu tine trece pe la un al treilea.
Continui cu intrebari despre minciuna si sinceritate si ai nimerit iar un loc fierbinte. Pai, sa spunem ca a fost dureros cu minciunile mele si ale altora pana mi-am rezolvat conflictele interioare refugiindu-ma in mestesug. Nu am de gand sa scot prea curand capul de aici. Desi, iata, mi-ai strecurat o mica neliniste pe sub usa.
Na, nu stiu cat de sincera am fost in ultimul paragraf, oricum simt un ceas care ticaie si cu toata delicatetea iti spun ca nu mai am prea mult timp si disponibilitate pentru tine.
Te las cu intrebari, aceleasi, ca daca ai avut tentatia sa ma judeci pentru seriozitatea excesiva, sa te vad cum te descurci tu cu ele:
Ce e pentru tine mai important decat dansul?
In ce crezi?
Ultimele intrebari sunt despre minciuna si sinceritate, te las sa ti le inchipui si reformulezi sau chiar sa le ignori, pentru ca nici eu nu am fost prea fair si nu le-am raspuns intocmai.
Te-as mai intreba ceva: care e relatia ta cu timpul, va intelegeti?
Te salut,
al treilea corp
PS: iarta-ma pentru lipsa diacriticelor, scriu pe un laptop despre care, pana sa incep sa scriu acest PS, am crezut ca nu are diacritice. avea.
În 2021, mai mulți coregrafi au povestit și au trimis mai departe colegilor lor întrebări despre corp, pandemie și locul/sensul dansului pentru ei, sub forma unor scrisori anonime.
Fiecare scrisoare a servit drept inspirație pentru un ilustrator, în crearea unei animații augmentate, pe parcursul atelierelor DANSTOPIC din primăvară, călătorie ghidată de Skeptic Dog Animation și Interfața Umană.
Animația Scrisorii #3 a fost creată de Tuan Nini și poate fi descoperită prin aplicația Artivive.
Google Play: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.artivive
Apple Store:
https://itunes.apple.com/us/app/artivive/id1188737494?mt=8
