danstopic letters

DANSTOPIC LETTER#1

Posted on by Alexandra
02
nov.

Drag coleg,

Încep acest șir de scrisori, cu un singur gând: mi-ar plăcea să ne cunoaștem mai bine. Mi-ar plăcea să am cuvinte pentru toate lucrurile nespuse și mi-ar plăcea ca ele să capete forme palpabile, în afara spațiului dintre privirile noastre. Poate că doar eu nu reușesc să ating prin dialogul vorbit aceeași profunzime pe care o găsesc în dans și atingere, așa că iartă-mă dacă te târăsc, din simpla-mi neputință, în acest tărâm aproape uitat al dialogului în scrisori, pe care îl văd ca pe o poartă de acces spre lumi care altfel rămân nespuse, nescrise, neauzite și dacă cineva nu le pune în imagini sau în mișcare, cel mai probabil și nevăzute. Și din acest NE, ele încearcă să se rostogolească în uitare, în NIMIC, NU EXISTĂ și NU ȘTIU despre ele. Dar ele sunt parte din noi și nu dispar, doar se îngroapă și câteodată explodează. Așa cum poate ai remarcat deja, acest dialog nu este doar despre dans, ci mai degrabă despre ceea ce el poate să aducă, să conțină, să creeze, sau, uneori, să ascundă. O să-ți las în continuare cel mai recent răspuns la o întrebare pe care nu mi-a pus-o nimeni, dar pe care mi-o tot adresez când vreau să pornesc la un nou drum sau când sunt în mijlocul unui drum pe care nu-l mai înțeleg.

 

Dansez ca să pot vorbi cu toți oamenii pe care i-am iubit și nu pot să-i mai ating. Dansez ca să vorbesc cu Dumnezeu. Nu mă rog. Nu mă duc la Biserică. Dar am nevoie sa mă arunc în infinit. Dansez în fața ta ca să mă arunci spre un dialog cu mine însămi. Ca să ating sinceritatea pe care o ocolesc cu eleganță atunci când stăm de vorbă la masă. Dansez ca să nu zâmbesc de umplutură. Dansez ca să nu plâng și cumva să te alung. Dansez ca să simt că eu continui să fiu reală și adevărată, importantă pentru lumea care curge în afara mea. Dansez ca să aud ecoul întâlnirilor, ca să am acces la lumea dinlăuntrul meu. Dansez pentru că te iubesc. Pe tine și pe el și pe toți ceilalți. Dansez pentru că în mișcare pot să vă iubesc pe toți deodată, pot să-mi schimb îmbrățișarea la fiecare secundă, pot să o transform într-o palmă care nu doare și pot să fug fără să mă ții sau să mă strigi. Dansez pentru că pot să te fac să dispari la fel de eficient cum pot să-l fac să apară pe altul. Dansez pentru că așa pot să vorbesc cu toți cei care aș vrea să mă audă.

Vreau să dansez pentru ea și pentru tine, pentru lumea de acum și cea care va să fie. Pentru un viitor mai sensibil, în care să fim mai onești unii cu alții, fără să ne rănim. Un viitor în care sentimentele să fie ancorate în prezent și nu în idei și vise despre viitor, trecut sau forme ideale.

Tu de ce dansezi și pentru cine?

În timpurile astea de izolare, ai mai dansat?

Ce te motivează să pornești lucrul la un nou spectacol și de ce trebuie să fie el cu, despre sau prin mișcare?

Ce îți aduce mișcarea și nu îți aduce cuvântul?

Ce îți face un spectacol când îl creezi? Dar când îl privești?

Dacă ar fi să convingi lumea să danseze, care ar fi argumentul tău? Ești sigur că ai dreptate?

Abia aștept să dansăm împreună.

Primul corp

 

În 2021, mai mulți coregrafi au povestit și au trimis mai departe colegilor lor întrebări despre corp, pandemie și locul/sensul dansului pentru ei, sub forma unor scrisori anonime.

Fiecare scrisoare a servit drept inspirație pentru un ilustrator, în crearea unei animații augmentate, pe parcursul atelierelor DANSTOPIC din primăvară, călătorie ghidată de Skeptic Dog Animation și Interfața Umană.

Animația Scrisorii #1 a fost creată de Alina Cîrciumaru și poate fi descoperită prin aplicația Artivive.
Google Play: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.artivive
Apple Store:
https://itunes.apple.com/us/app/artivive/id1188737494?mt=8

Alexandra

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *