1. Începutul: Totul a pornit dintr-o curiozitate fenomenologică
Am pornit cercetarea noastră – ca echipă nucleu de performeri creatori – dintr-o explorare personală și autentică în apă. Am ales să nu impunem de la început o metodologie rigidă, ci să lăsăm rigoarea să apară din procesul de descoperire, construind structura pas cu pas, prin experimentare și observare directă.
La început, am făcut foarte multe sesiuni în care petreceam ore întregi doar „trăgându-ne” prin apă: unul dintre noi se lăsa pe spate, în pluta, iar celălalt îl susținea ușor. Intervenția era minimală, doar cât era nevoie pentru a-i conferi o stabilitate și flotabilitate. Era un act de prezență simplă, dar esențială.
2. Ajutorul care încurcă: O lecție despre simplitate
Petrecând atât de mult timp cu o practică aparent atât de simplă, am creat spațiul necesar pentru a observa detalii fine, atât la noi înșine, cât și la partener: ritmul, profunzimea și calitatea respirației, și modul direct în care aceasta influențează flotabilitatea.
Apa a acționat ca o oglindă magnificatoare. Am devenit conștienți de tensiuni ascunse, pe care le invitam – rând pe rând, în propriul corp sau în al partenerului – să se dizolve în fluiditatea învăluitoare a mediului. Am observat acțiuni reflexe, mișcări habituale care, contraintuitiv, se dovedeau a fi contraproductive, opunând rezistență tocmai acolo unde căutam fluiditate.
O descoperire majoră a fost legată de intenția de a ajuta. Înainte de a înțelege cum masa și inerția corpurilor noastre se comportă în apă, încercam să „ajutăm” mișcarea partenerului, dar de fapt, de multe ori, mai degrabă încurcam. Prin extra-tensionări sau prin oprirea mișcării în unghiuri moarte, blocam fluxul natural. Am învățat că a asculta atent intenția partenerului și a apei este mult mai valoros decât a impune o direcție – o calitate subtilă, care nu apare peste noapte, ci se antrenează și se rafinează în timp.
Această eliminare a „paraziților” de mișcare și a efortului inutil a devenit baza a ceea ce numim un model corporal sustenabil: maxim de eficiență cu minim de uzură fizică și mentală.
3. Dinamica: Dansul cu forțele centrifuge
Odată cu trecerea timpului și acumularea sesiunilor de cercetare și „joacă”, am trecut la o etapă mai dinamică. Am început să purtăm corpul celui aflat în pluta prin apă cu viteză, ajungând la momente spectaculoase, cu accelerări și ridicări deasupra apei.
Am învățat să încorporăm creativ și functional „opozițiile” care creau tensiune. Am transformat contra-balansul și forțele centrifuge în aliați, generând mișcări ample și rapide. Am pătruns în profunzimile acceptării: a accepta direcțiile propuse de partener și a înțelege reacția apei la viteza și masa corpurilor noastre, transformând astfel lupta cu inerția într-un dans fluid.
4. Revelația: Oceanul gravitațional de pe uscat
Toată această explorare acvatică, alchimizată cu principii din Contact Improvisation, ne-a adus o fluiditate, o relaxare și o elasticitate crescută a tonusului corporal. Dar adevărata surpriză a venit în momentul în care am ieșit din bazin.
Ceva din calitatea de susținere și flotabilitate a apei a rămas impregnat în corpurile noastre. Am experimentat transformarea, inițial mai mult ca pe o surpriza, în prima sesiune de dans pe uscat ce a urmat multor sesiuni de dans în apă.
Ceva în percepția gravitației s-a schimbat – sau, mai bine spus, în percepția propriei mase corporale în „imensitatea oceanului gravitațional al pământului”.
Încrederea căpătată în urma experimentării îndelungate a susținerii și conținerii apei s-a regăsit mental, emoțional și corporal în sala de dans. Mai mult, s-a regăsit la fiecare pas făcut pe uscat. Unduirile descoperite în timpul sesiunilor din apă erau încă acolo, în corp, așteptând să fie redescoperite în noua ipostază terestră.
Am rămas cu senzația puternică, viscerală, că atât eu, cât și partenerul meu suntem, la un anumit nivel, mișcați împreună. Așa cum ne mișcau undele aceluiași corp de apă, pe uscat suntem mișcați de același câmp gravitațional și de același corp fluid de aer.
Acest text face parte din Jurnalul de Cercetare al lui Cătălin Diaconu din cadrul proiectului „Colegi de lume: cercetare și modele sustenabile în dans”.
Finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
