1. Schimbarea paradigmei: De la podea la fluid
Recent, laboratorul nostru s-a mutat de pe podeaua stabilă a studioului de dans în mediul fluid și imprevizibil al apei. Am lucrat cu grupul de studenți de la UNATC, tineri dansatori cu corpuri deja articulate, antrenate să stăpânească gravitația, să execute forme precise și să controleze fiecare mușchi.
Intenția noastră a fost să aducem o stare de ascultare profundă și o scădere a tonusului muscular, facilitând o comunicare reală cu mediul. Ne-am propus să explorăm trecerea de la modul activ de „a face” la cel receptiv de „a urma” – a fi de acord cu impulsurile, intențiile și direcțiile care vin spre noi din partea apei sau a partenerului.
Intrarea în apă nu a fost doar o schimbare de temperatură, ci o schimbare de logică. Primele minute au fost dominate de o condiționare terestră puternică: tendința corpului de a se încorda și de a căuta puncte fixe pentru a-și menține echilibrul, într-un mediu care cere exact opusul.
2. Observație: Lupta cu „A Face” și Arta de „A Ceda”
În Contact Improvisation (CI) pe uscat, un principiu fundamental este yielding (a ceda). Însă nu ne prăbușim pasiv în podea, ci distribuim greutatea între punctele de contact cu solul și partener într-un mod activ. Ascultăm și construim un dans împreună cu partenerul, podeaua și gravitatia. Dansul este o negociere permanentă cu aceste forțe.
În apă, am căutat un parteneriat similar, dar cu o forță diferită: forța arhimedică. Studenții au observat surprinși că efortul muscular obișnuit pentru un „lift” pe uscat devine inutil, chiar contraproductiv. Orice exces de tensiune – acea hiper-tonicitate habituală pe care adesea o purtăm și pe uscat într-o cantitate mai mare decât e necesar – îi făcea să se scufunde.
Am lucrat cu ideea de fluiditate tonică: capacitatea de a avea tonusuri diferite în părți diferite ale corpului și de a schimba acest tonus fluid, moment de moment. Doar renunțând la armura musculară fixă am putut intra într-un parteneriat real cu apa, folosindu-ne de mișcările deja existente în ea – valuri, unde și vârtejuri.
3. Apa ca al treilea partener: Eficiență și Ascultare
În bazin, definiția partenerului s-a extins. Apa a devenit al treilea partener, unul care te „îmbrățișează” din toate părțile și îți oferă feedback instantaneu.
Studenții au realizat că rolul lor se transformă din „purtători” în „ghizi”. Au înțeles că pot muta un corp de 60-70 de kilograme cu o simplă atingere, atâta timp cât colaborează cu acest partener fluid. Această experiență a adus o paralelă valoroasă cu Contact Improvisation pe sol: am reamintit că și pe uscat, prin înțelegerea biomecanicii și a corpului comun care se creează între doi dansatori, putem muta greutăți mari cu minim de efort muscular.
Ascultarea modului în care apa preia și amplifică mișcarea ne-a oferit o lecție despre eficiență: cum să acționăm pe uscat colaborând cu forțele fizice, nu luptând împotriva lor.
4. Liniștea apei și Zgomotul mental
Un alt aspect fascinant a fost dispariția fricii de cădere și încetinirea ritmului. Apa are o densitate care nu te lasă să te grăbești, forțându-te să intri într-o stare de ascultare extinsă.
Această „tăcere” a apei a scos la iveală zgomotul mental al lui „a face” și „a produce”, o tendință aproape obsesivă pe uscat care scade drastic disponibilitatea către ascultare și improvizație. În apă, „zgomotul” de a executa corect o formă s-a dizolvat în necesitatea de a fi prezent în senzație. Am exersat curajul de a pluti fără a ști unde te duce curentul, o abilitate esențială și pentru improvizația pe uscat.
5. Ecouri: Vocea studenților (Înainte și După)
Analizând jurnalele de reflecție completate de studenți înainte și după sesiunea din apă, am putut observa o schimbare subtilă, dar profundă, în percepția lor asupra propriului corp.
În feedback-ul de la atelierul de pe uscat anterior intrării în apă (21 Octombrie), relația cu gravitația era descrisă adesea în termeni de luptă sau negociere dificilă:
„Relația cu gravitația: Love-hate relationship.”
„Uneori a fost greu să găsesc acest echilibru între tensiune și eliberare.”
„Provocator: Transferul de greutate… frica de a pierde controlul.”
La întoarcerea în studio, după experiența imersivă (24 Octombrie), limbajul s-a schimbat. Studenții au început să transfere calitățile apei în mișcarea terestră, vorbind despre o „memorie” a fluidității:
„Nu m-am mai opus ei [gravitației] la fel de tare.”
„Încercam să mențin corpul cât mai ușor, exact ca în apă… senzație de floating.”
„Am simțit cumva un flux care mă mișca… natural s-au ivit mișcările fluide.”
Aceste mărturii confirmă că apa nu a fost doar o pauză de la studio, ci un instrument pedagogic care a rescris, cel puțin pentru un moment, „sistemul de operare” al dansatorilor.
Concluzie: Ce luăm cu noi?
Am ieșit din bazin cu o percepție acutizată a gravitației, dar cu minți mai limpezi. Reîntâlnirea cu solul a fost intensă, dar feedback-ul ulterior ne arată că „memoria apei” persistă.
Principiile descoperite – cedarea prin expansiune (acea capacitate de a ocupa spațiu și de a te extinde tridimensional, ca un balon, pentru a pluti, spre deosebire de cedarea gravitațională de pe uscat care implică adesea o lăsare în jos), fluiditatea tonică și colaborarea cu mediul – au început deja să informeze felul în care studenții pășesc și intră în contact fizic pe uscat. Ceea ce a început ca o „luptă” cu gravitația se transformă, treptat, într-un dialog mai blând și mai eficient.
Acest text face parte din Jurnalul de Cercetare al lui Cătălin Diaconu din cadrul proiectului „Colegi de lume: cercetare și modele sustenabile în dans”.
Finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
